Utilitate, substantiv
Sinonime:
folos, funcțiune, necesitate, trebuinţă, (popular) priinţă, (învechit) polză.
Folos, substantiv neutru
Sinonime:
(familiar) scofală, (Transilvania şi Maramureș) haznă, afacere, avantaj, beneficiu, binefacere, câştig, chilipir, dar, eficacitate, eficienţă, interes, operativitate, pricopseală, privilegiu, productivitate, profit, randament, serviciu, utilitate, valoare.
Necesitate, substantiv feminin
Sinonime:
cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.
Comoditate, substantiv
Sinonime:
confort, linişte, tihnă, utilitate.
Inutilitate, substantiv
Sinonime:
balivernă, deşertăciune, futilitate, inanitate, ineficacitate, lipsă de utilitate, (învechit) mişelie, neutilitate, nimic, nimicie, nimicnicie, redundanţă, vanitate, zădărnicie.
Polză, substantiv
Sinonime:
(învechit) câștig, folos, necesitate, polzuință, trebuință, utilitate.
Trebuinţă, substantiv
Sinonime:
cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.
Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime:
ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.
Aplicativitate, substantiv
Sinonime:
adecvare, pertinență, utilitate.